Articole
Lăsaţi copiii să copilărească. E dreptul lor!
Articolul 31, alineatul 1, al Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului: "Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihnă şi la vacanţă, dreptul de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viaţa culturală şi artistică." Treaba copiilor este să copilărească. Ei trebuie să se joace şi să înveţe din joacă. Trebuie să-şi petreacă timpul în compania celor de seama lor, trebuie să aibă o încărcare adecvată vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală. Copiii trebuie încurajaţi, nu demoralizaţi. Nu trebuie certaţi, mai ales dacă nu le-am explicat suficient de bine ce au de făcut. Părinţii trebuie să aibă răbdare, să nu-i forţeze pe copii şi să fie consecvenţi în decizii. Continuare...
Violenţa intră în casă prin ecranul TV
În urmă cu câteva săptămâni, o bunică îmi povestea cum nepoţelul ei a vrut să se arunce pe stradă, în faţa unei maşini. Când a explicat gestul, copilul a povestit cu inocenţă că a văzut el la televizor cum trecea un camion peste un nene, iar nenea n-a păţit nimic. Nu a trecut mult şi am văzut şi eu la Pro TV un spot promoţional al unei emisiuni de magie. Cel mic avea dreptate: peste nene urma să treacă un compresor. Promo-ul a fost repetat de câteva ori în cursul aceleiaşi zile, la ore accesibile copiilor şi în cadrul unor programe care nu erau interzise minorilor. Un studiu efectuat de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare şi finanţat de UNICEF arată că numărul actelor de violentă care pot fi urmărite într-o oră de transmisie televizată variază de la 23,4 la Pro TV la 9 la TVR1. Ce este mai grav, însă, urmează: cele trei canale destinate exclusiv copiilor şi monitorizate de CSMNTC conţin 37 de acte de violenţă în 60 de minute (Jetrix), 31 de acte (Cartoon Network) şi "numai" 20 (Minimax), valoarea din urmă fiind aşadar apropiată de cea mai mare valoare măsurată pentru canalele pentru adulţi (23,4). Continuare...
Când şi cum [poate] începe fobia de ace?
“Doamnă, copilul a făcut o criză în cabinet”, îi spune asistenta medicală unei bunici care-şi aşteaptă nepotul în holul unui spital din Bucureşti. Nu trece mult timp şi băiatul, în jur de 4 ani şi haios foc, aleargă spre fotoliu, cerându-şi recompensa: “Abia aştept să mergem să cumpărăm toate punguţele cu bomboane, din alea mici-mici. Pe toate le mănânc, să ştii.” Ochii îi sunt, însă, roşii din cauza lacrimilor vărsate recent. Fusese la un control ORL şi s-a speriat teribil. Din discuţiile avute cu mama lui, am înţeles că puştiului îi era îngrozitor de frică de ace. O fobie care apare la vârste fragede din cauza incompetenţei unor cadre medicale şi care se rezolvă cu foarte multe eforturi. Continuare...
Cum să-ţi alegi psihoterapeutul?
Psychology Today oferă cititorilor săi un ghid practic de alegere a psihoterapeutului. Este genul de informaţie de care orice individ are nevoie, motiv pentru care am adaptat sfaturile revistei americane la contextul românesc. 1. Locaţia. Este un detaliu important, mai ales în condiţiile de trafic din marile oraşe din România. Distanţa de parcurs înseamnă timp, iar timpul este o resursă neregenerabilă. Totuşi, atunci când aţi găsit specialistul potrivit, distanţa nu mai reprezintă un obstacol. În practica privată, există şi psihoterapeuţi care oferă servicii de tip "house call", adică vizite la sediul sau domiciliul clientului. Continuare...
60% dintre pacienţi consideră că terapia nu s-a terminat la momentul potrivit
Într-un articol publicat de ScienceDaily.com la începutul acestui an, se arată că 60 la sută dintre persoanele care au apelat la serviciile unor clinici de psihologie consideră că programul terapeutic fie s-a terminat prea repede, fie a durat prea mult. Datele au fost prezentate de şeful Departamentului de Sănătate Mintală Comunitară din cadrul Facultăţii de Bunăstare Socială şi Ştiinţe Medicale a Universităţii din Haifa. “Chiar dacă toţi subiecţii au recunoscut că este natural ca un plan terapeutic să se termine la un moment dat, terapeutul şi clientul convenind asupra acestui aspect, rezultatele cercetărilor noastre arată că adesea lucrurile nu stau chiar aşa”, a spus profesorul Roe. Rezultatele studiului, publicat în trei jurnale de specialitate (Bulletin of the Menninger Clinic, The Journal of the American Academy of Psychoanalysis & Dynamic Psychiatry si Psychology and psychotherapy: Theory, research and practice), arată că 84% dintre subiecţi au recunoscut că ei sunt cei care au decis încheierea terapiei. Continuare...
Ment insana
În termeni economici, "posibilele consecinţe ale tulburărilor mentale sunt numeroase şi includ cogniţii şi comportamente distorsionate care pot afecta pacienţii şi pe cei care îi au în îngrijire, dar şi pierderi (de tipul veniturilor şi economiilor) ca rezultat al pierderii capacităţii de muncă sau din cauza cheltuielilor de îngrijire şi tratament. Aceste tulburări pun presiune şi pe societate, care trebuie să furnizeze servicii de îngrijire şi tratament", spune OMS. "Costurile suplimentare ale psihoterapiei faţă de tratamentul medicamentos, mai ales în cazurile unor afecţiuni severe cum ar fi schizofrenia sau tulburările bipolare, sunt modeste, dar rezultatele adaugă un plus de valoare, făcând din combinaţia tratament medicamentos+psihoterapie cea mai eficientă strategie de intervenţie. La pacienţii diagnosticaţi cu depresie sau anxietate, psihoterapia este versiunea generică cea mai eficientă inclusiv în comparaţie cu noii anti-depresivi", se arată în analiza OMS. Cea mai mare problemă, identificată de forul suprem în materie de sănătate, este lipsa de resurse umane care să acopere necesarul de intervenţie psihologică. România se mândreşte cu 4,1 medici psihiatri la 100 000 locuitori (faţă de 11,8 în Austria, 9 în Bulgaria, 12,1 în Cehia, 16 în Danemarca, 22 în Finlanda, 11,8 în Germania, 15 în Grecia, 20 în Norvegia, 9 în Olanda, 6 în Polonia) şi cu 4,5 psihologi la 100 000 locuitori (faţă de 49 în Austria, 0,9 în Bulgaria, 4,9 în Cehia, 85 în Danemarca, 79 în Finlanda, 51,5 în Germania, 14 în Grecia, 68 în Norvegia, 28 în Olanda, 18,4 în Polonia). Lista completă este disponibilă aici. Continuare...
Stresul financiar
Puţini sunt cei care nu au auzit încă de criza imobiliară din Statele Unite ale Americii şi de efectele sale asupra pieţelor similare din Europa. Unda de şoc a atins pe rând Marea Britanie, Spania şi alte state europene, urmând ca în următoarele luni să ajungă şi în Europa de Răsărit, inclusiv în România. Din punct de vedere psihologic, însă, impactul a fost resimţit imediat, motivaţia fiind una pur financiară. Milioane de persoane resimt povara îndatorării, contul de credit sporindu-şi valoarea de la o zi la alta. "Când oamenii au de acoperit munţi de datorii, şansele de apariţie a problemelor de sănătate sunt din ce în ce mai mari. Aceasta înseamnă ulcer, depresie severă sau atacuri de panică", se arată într-un sondaj efectuat de Associated Press-AOL Health. Continuare...
Stresul profesional în perioada de criză
În perioadele dificile din punct de vedere economic şi financiar, numărul celor care încearcă să demonstreze că sunt mai eficienţi la locul de muncă este în creştere. Din păcate, dacă aceştia nu îşi găsesc timp şi pentru a se îngriji, rezultatul nu va fi reuşita profesională, ci o sănătate şubredă. Conform site-ului Asociaţiei Psihologilor Americani, "multe angajaţi îşi testeaza forţele în condiţii extreme, dar stresul de la locul de muncă - cuplat cu lucrul prelungit - are efecte dezastruoase asupra sănătăţii", spune profesorul Griffing de la Universitatea Saint Louis. Cele şapte semne ale "dependentului de muncă" (workaholic) sunt: Continuare...
Terapia cognitiv-comportamentală pentru ieşirea din criză. Financiară...
Veştile referitoare la căderea bruscă a cotaţiilor acţiunilor sau la falimentul iminent al unor bănci americane au traversat oceanul în timp real. Şocul nu a fost puternic resimţit în Bucureşti, dar mulţi dintre investitorii români la bursă au simţit pe pielea lor, pe tot parcursul acestui an, ce se înţelege prin noţiunea de "risc". Cum pot fi depăşite astfel de perioade? Iată câteva sugestii: Continuare...
Importanţa evaluării psihologice a angajaţilor
Presa a relatat în ultimele zile despre două incidente care necesită o serie de comentarii de natură psihologică: “Şoferul unei maşini de transport valori, împuşcat de un coleg” (Hotnews.ro) şi “Un şef de agenţie bancară s-a aruncat de la etaj după ce a pierdut la cazino” (Event365.ro). Teoretic, ambele persoane au trecut printr-un proces de recrutare/selecţie care a inclus şi o evaluare psihologică. În cazul angajatului firmei de pază G4S Cash Services, parte a grupului G4S, care şi-a împuşcat colegul, acesta ar fi avut nevoie de două avize psihologice: unul pentru eliberarea permisului de port armă, altul pentru ocuparea postului respectiv. Deducem că, în urma evaluărilor psihologice, respectiv pe baza avizelor eliberate, ambele persoane erau apte pentru funcţiile ocupate. Continuare...
Munca este sănătoasă. Dar muncitorii...?
Munca este o zonă în care se regăsesc cele mai multe influenţe ale factorilor stresori asupra sănătăţii umane şi trebuie privită atât din punctul de vedere al condiţiilor de lucru, care ţin strict de angajator, cât şi al naturii activităţii depuse de angajat. O mână de lucru flexibilă este exact ce trebuie pentru ca economia să fie una competitivă, doar că tocmai această flexibilitate are un efect semnificativ asupra sănătăţii. Nu mai este un secret faptul că rata mortalităţii este considerabil mai mare în rândul angajaţilor pe durată determinată, faţă de cei care deţin un contract de muncă permanent. Efectele negative asupra sănătăţii mintale sunt asociate, de regulă, cu precaritatea prevederilor din contractul de muncă - de exemplu, angajaţii resimt din plin efectele adverse ale angajamentelor cu caracter temporar sau lipsa oricărui contract legal de muncă asupra stării de sănătate fizice şi psihice. Continuare...
Prevenirea suicidului nu este costisitoare
Marea majoritate a deceselor având drept cauză suicidul (85%) se înregistrează în ţările cu venituri mici şi mijlocii. Dacă în statele industrializate se "investeşte" masiv în psihoterapie, ţările sărace nu oferă astfel de servicii celor care au supravieţuit tentativelor de sinucidere. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii la începutul acestei luni noi date conform cărora chiar şi ţările sărace şi-ar putea îmbunătăţi latura preventivă a tentativelor de suicid. Prin intermediul şedinţelor (sesiunilor) de informare sau păstrând permanent contactul, fie şi telefonic, cu persoanele care prezintă acest risc, s-ar putea reduce semnificativ numărul unor astfel de decese. Continuare...
Depresia, o problemă de sănătate publică
Depresia este o problemă de sănătate publică serioasă din cauza ratei din ce în ce mai crescute a incidenţei. Din totalul afecţiunilor raportate în lume în anul 2002, 4,5% au fost depresii. Dacă nu este tratată adecvat, depresia poate deveni cronică, o persoană ajungând să înregistreze pe durata vieţii mai multe episoade depresive. În raportul său intitulat World Health Statistics 2007, Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că depresiile sunt tot mai des asociate cu afecţiuni precum astmul, angina, artrita sau diabetul. Deşi "studiul nu demonstrează că oamenii devin mai depresivi atunci când suferă deja de o afecţiune cronică", există o precizare: diagnosticarea la timp şi tratarea stărilor depresive sunt esenţiale, indiferent de starea de sănătare a unei persoane. "În multe dispensare, atunci când se prezintă la control pacienţi care suferă de mai multe afecţiuni, inclusiv depresie, aceasta din urmă rămâne adesea nediagnosticată, tratamentul prescris vizând de obicei bolile cronice". Continuare...
Nu poate exista sanatate fara sanatate mentala
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că peste 75% dintre cei care suferă de tulburări psihice, neurologice sau sunt dependenţi de substanţe (între aceştia se numără şi cele aproape 95 de milioane de persoane care au depresie şi alte 25 de milioane diagnosticate cu epilepsie) din statele în curs de dezvoltare nu au acces la tratament sau îngrijire de specialitate. Pentru a veni în întâmpinarea cadrelor medicale care lucrează în instituţii (policlinici, spitale) nespecializate în sănătatea mentală, OMS a elaborat un sistem integrat de management care utilizează protocoale de decizie pentru tulburări de tipul depresie, psihoză, tulburări bipolare, epilepsie, tulburări comportamentale şi de dezvoltare (în cazul copiilor şi adolescenţilor), demenţă, dependenţă de alcool sau de droguri, autovătămare, suicid etc. Continuare...
Medicamentaţie + psihoterapie = rezultate bune în depresia la adolescenţi
ScienceDaily apreciază că această combinaţie este mult mai eficientă în tratamentul adolescenţilor cu depresie majoră, rezultatele fiind mai bune decât în cazul în care s-a optat doar pentru una dintre metode. Conform rezultatelor studiului tratamentului adolescenţilor depresivi, subiecţii cărora li s-a administrat fluotexină (Prozac) şi care au parcurs şi un plan terapeutic de orientare cognitiv-comportamentală pe parcursul a 36 de săptămâni au obţinut rezultate mai bune decât cei care au mers doar pe una dintre variante. Continuare...
Depresia în termeni europeni
Suicidul este ucigaşul nevăzut din Europa. În anul 2006, 57 000 de cetăţeni europeni au dus la capăt o tentativă de suicid, ceea ce ar reprezenta în medie o persoană la fiecare 9 minute. La fiecare mie de europeni, 11 mor prin suicid, cea mai mare rată înregistrându-se în rândul bărbaţilor tineri (15-24 de ani). Cu toate acestea, 15 dintre cele 27 state membre ale Uniunii Europene (Belgia, Cipru, Estonia, Grecia, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Romania, Slovacia, Slovenia şi Ungaria) nu au programe naţionale de prevenire a suicidului. Pentru că trecem printr-o criză financiară, specialiştii au calculat şi costurile depresiei: 250 de euro pentru fiecare cetăţean european, dintre care 65-85% reprezintă pierderi de productivitate. Continuare...
Cât de mult contează nivelul cultural al pacientului?
Nivelul cultural al pacientului sau al consumatorului de servicii de sănătate mintală are un rol extrem de important în starea sa de sănătate, în tulburările pe care le poate dezvolta sau în paternele de solicitare a sprijinului specializat. Trebuie menţionat, totuşi, faptul că generalizarea caracteristicilor culturale ale unui grup poate conduce la crearea unor stereotipuri şi la catalogarea celor care apelează la un psiholog sau psihoterapeut în funcţie de aparenţe. De obicei, există mai multă diversitate în interiorul unui grup (numit şi populaţie) decât în afara sa, diferenţele ţinând de vârstă, venit, educaţie, clasa socială sau starea de sănătate. Continuare...
Alcoolul şi problemele pe care le crează
Divizia europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii raportează cele mai mari valori ale consumului de alcool pe cap de locuitor, cifra fiind de două ori mai mare decât media la nivel mondial. În Europa, consumul de alcool este una dintre cauzele majore de deces şi de dizabilitate, peste 6,3% dintre decesele premature raportate în 2002 (600 000 de persoane) având această cauză. Dintre acestea, mai mult de 63 000 au fost persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani. Consumul de alcool poate reprezenta un factor determinant atât în evaluarea stării de sănătate, cât şi a bunăstării populaţiei. În orice societate, nivelul problemelor legate de alcool creşte sau scade în funcţie de rata de consum. Se estimează că europenii beau cam 12,1 litri de alcool pur pe an, mai mult decât dublul mediei mondiale (5,8 litri). Mai mult, din consumul total, 20-30% revine femeilor, aceasta fiind cea mai mare rată din lume. Continuare...
Şapte mituri legate de alcool
1. Un alcoolic nu se poate lăsa brusc de băut. 2. Toţi cei care beau sunt alcoolici sau au probleme cu alcoolul. 3. Există riscul unei predispoziţii genetice a copiilor care provin din familii în care cel puţin unul dintre părinţi este alcoolic. 4. Cei care au probleme cu alcoolul nu se vor lăsa niciodată de băut. 5. Nu este bine să vorbesc cu familia sau cu prietenii despre problemele mele cu alcoolul. 6. Un alcoolic va rămâne alcoolic toată viaţa sa. 7. Cura de dezintoxicare sau terapia poate dura şi ani de zile. Continuare...
Consumul de alcool în Uniunea Europeană şi consecinţele sale
"Europa înregistrează cea mai mare rată de băutori şi cel mai ridicat nivel al consumului de alcool pe cap de locuitor din lume. Cotele mari ale consumului de alcool se reflectă în problemele de sănătate publică, inclusiv violenţă, criminalitate, afecţiuni (ex. ciroza hepatică), scăderea productivităţii muncii, absenteism, divorţuri şi decese accidentale." Cu aceste cuvinte începe raportul privind disponibilitatea băuturilor alcoolice în Uniunea Europeană (2009), ale cărui concluzii sunt: Continuare...
Sănătatea mintală pe agenda europeană
Bruxelles-ul va găzdui la mijlocul lunii iunie întâlnirea la nivel înalt având ca tema sănătatea mintală din Uniunea Europeană. Obiectivul conferinţei este acela de a întocmi un Pact european multisectorial în domeniu, cele patru direcţii de discuţie fiind: prevenirea suicidului, sănătatea mintală a tinerilor şi educaţia acestora, sănătatea mintală la locul de muncă şi persoanele în vârstă. De ce începe să capete sănătatea mintală o importanţă atât de mare? Pentru simplul motiv că un om trebuie să fie sănătos atât fizic, cât şi psihic, sănătatea mintală fiind un aspect important atât pentru indivizi, cât mai ales pentru societate. La nivel personal, un nivel bun al sănătăţii mintale le permite oamenilor să-şi pună în valoare potenţialul intelectual şi emoţional şi să-şi îndeplinească rolul în activitatea socială, şcolară sau profesională. La nivel social, un grad ridicat al sănătăţii mintale este sursa coeziunii sociale şi a bunăstării economice. Continuare...
Despre femei, de ziua lor
Chiar dacă speranţa de viaţă la naştere a femeilor este, în marea majoritate a ţărilor, mai mare decât cea a bărbaţilor, există o serie de factori de ordin social şi medical care conduc la o mai slabă calitate a vieţii în cazul femeilor. Accesul inegal la informaţie, la servicii de asistenţă şi de îngrijire medicală primară nu fac decât să sporească riscurile la care sunt supuse femeile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia asupra faptului că discriminarea pe bază de sex conduce la violenţă fizică şi sexuală împotriva femeilor, la creşterea numărului de boli cu transmitere sexuală, a numărului cazurilor de infecţie cu virusul HIV, de malarie şi de obstrucţie pulmonară cronică. Tot mai multe femei fumează, ceea ce determină creşterea ratei mortalităţii materne fie în timpul sarcinii, fie imediat după naştere. Continuare...
Viaţa de după pierderea vieţii
Cred că suntem cu toţii de acord că nu există tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Şi atunci, de ce ne este atât de greu să acceptăm moartea, să recunoaştem că este lucrul cel mai natural şi că oricât ne este de greu, viaţa noatră trebuie să meargă mai departe? Durerea provocată de decesul unei persoane dragi sau apropiate nu este o simplă emoţie, ci o reacţia psihologică normală, un proces îndelungat de detaşare de experienţele comune. Pe toată durata unei relaţii acumulăm informaţii şi sentimente ce definesc legătura cu acea persoană şi tocmai de aceea pierderea bruscă a unui partener sau a unui colaborator ne obligă să ne redefinim. Lucru nu tocmai uşor. Continuare...
Sănătatea mintală în detenţie
Divizia europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a editat anul trecut un ghid care analizează problemele de sănătate din instituţiile de detenţie. Două dintre capitolele publicaţiei vizează sănătatea mintală: unul se referă la deţinuţi, iar altul la angajaţii penitenciarelor. Dintre cele nouă milioane de deţinuţi din întreaga lume, mai mult de jumătate suferă de tulburări de personalitate, iar un milion suferă de afecţiuni mintale severe de tipul psihozelor sau al depresiilor. Cei care comit suicid în detenţie sunt de ordinul miilor. Aproape toţi deţinuţii trec prin stări de anxietate (89%) sau stres (74%). Concluzia? Regimul de detenţie este evident asociat cu problemele de sănătate mintală. Continuare...
Informaţii generale despre terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală are o durată relativ scurtă şi este orientată spre rezolvarea unei game largi de probleme de ordin psihologic, pornind de la depresie şi mergând până la anxietate, accese de furie, dispute matrimoniale, teamă, dependenţă sau consum excesiv de substanţe. Terapia se bazează pe modul în care gândim (“cogniţiile” noastre), în care ne comportăm sau pe modul în care comunicăm în prezent, mai degrabă decât pe experienţele din copilărie. Sunt numeroase studiile care demonstrează că terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos în depresie, anxietate, comportament obsesiv sau în fobii. Mai mult, datorită faptului că pacienţii învaţă cum să se ajute singuri, îşi pot îmbunătăţi permanent comportamentul, chiar şi după terminarea terapiei. Continuare...
Atacul de panică
Atacurile de panică sunt episoade neplăcute, uneori chiar înspăimântăoare pentru cei care le experimentează Ele sunt tulburăi de anxietate şi pot apărea oricând în timpul zilei sau chiar în timpul somnului. Literatura americană de specialitate, citată de site-ul www.medicinenet.com, arată că aproximativ 1,7% dintre adulţi (5% din populaţie) au avut cel puţin o dată în viaţă un asemenea atac. Chiar dacă pentru România nu există o cifră oficială referitoare la această tulburare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, în cazul adulţilor din ţara noastră, 16% dintre bărbaţi şi 20,5% dintre femei suferă de tulburări neuropsihice. Continuare...
Expunerea in vivo în cazul atacului de panică
Una dintre tehnicile pe care le practic în cazul pacienţilor mei care suferă de atacuri de panică este expunerea in vivo. Este mult mai uşor pentru cei care acuză asemenea tulburări să-şi dezvolte mecanismele de adaptare pe termen lung şi să-şi împărtăşească sentimentele, să discute cu psihoterapeutul lor ce simt, de ce simt şi mai ales cum pot depăşi momentele atât de neplăcute pentru ei. Continuare...
Stresul cotidian
Fără să ne dăm seama, stresul cotidian îşi lasă amprenta asupra conduitei profesionale sau familiale. Spaţiul intim nu este o noţiune înţeleasă şi tocmai de aceea nu poate fi nici acceptat, nici respectat. Reacţiile pe care le dezvoltăm atunci când suntem agresaţi de insistenţele şi de nivelul diferit de educaţie al persoanelor cu care intrăm în contact depind de rata permeabilităţii sau a imunităţii la stres. Călătoria cu mijloacele publice de transport în condiţiile actuale, şofatul în zone aglomerate, zgomotele citadine, instabilitatea existentă în orice societate dezvoltată sunt doar câţiva dintre factorii externi care au impact puternic asupra psihicului uman. Dacă la aceştia adăugăm şi factorii interni - predispoziţia la instabilitate emoţională, nivelul redus al coping-ului sau lipsa capacităţii de adaptare la mediu - atunci avem toate ingredientele necesare dezvoltării unui comportament agresiv şi intolerant. Continuare...
Stresul posttraumatic
"Nouă angajaţi ONU se numără printre zecile de persoane ucise în urma celor două atacuri cu maşini capcană din Alger, a confirmat purtătorul de cuvând al ONU, adăugând faptul că alţi doi angajaţi au fost găsiţi în viaţă şi recuperaţi dintre dărâmături, în timp ce alte câteva persoane rămân dispărute. (...) Doi consilieri specializaţi în stres posttraumatic au plecat deja spre Algeria pentru a acorda asistenţă celor afectaţi de explozii, a declarat Okabe." Când am parcurs aceste rânduri mi-au venit imediat în minte imaginile difuzate de posturile TV atunci când a sărit în aer un bloc din Zalău sau reportajele despre inundaţiile care au afectat sudul ţării, lăsând locuitorii din sate întregi fără adăpost şi fără agoniseala de-o viaţă. Oameni care au pierdut tot - material vorbind - şi care suferă în continuare din punct de vedere psihologic. Nimeni nu a menţionat acordarea de asistenţă psihologică pentru supravieţuitori, pentru familiile victimelor sau chiar pentru forţele de intervenţie participante la misiunile de salvare. Continuare...
Internetul şi comunicarea psihoterapeutică
De multe ori spunem lucruri care sunt înţelese greşit de partenerul de dialog sau facem afirmaţii pe care, după numai câteva momente, le regretăm. Dăm vina pe planete, pe vremea urâtă de afară, pe indispoziţie, uneori chiar şi pe oboseală, dar de unde pleacă de fapt acest scurtcircuit? În primul rând, trebuie să ţinem cont de nişte reguli ale comunicării, proces în care părţile implicate urmăresc nişte obiective. Mesajul transmis de emiţător nu poate fi decodat sau tradus de receptor decât dacă acesta din urmă cunoaşte codul respectiv. Pe de altă parte, dacă nu putem vedea emiţătorul, nu avem acces la non-verbalul acestuia (mimica feţei, privirea, gestica etc), ceea ce ne îngreunează şi mai mult decodarea. Interpretăm mesajele în funcţie de nivelul nostru de educaţie, de existenţa unor prejudecăţi, de aşteptările pe care le avem de la interlocutor. Continuare...